Lacrimi cad mereu, fie ca vrem fie ca nu, astia suntem noi si nu putem sa facem nimic mai mult sau mai putin in situatia asta.
Oricat de greu pare, ne ridicam mereu fruntea in sictirul vietii si mergem mai departe... Suntem destul de imbecili daca ne gandim mai bine....
La ce dracu ne ridicam mereu in picioare cand stim ca viatza ne pune in pozitie de blow job?...
Un mare cacat... Interesanta chimie curge prin venele mele, cu cat de jelesti mai mult cu atat devii mai darz in lupta ta, de la cuvant la cuvant pornesti la idee, si de la idee la idee pornesti vis. Ajungi sa vizezi ca te poti ridica iar din 4 labe.
Poate ca de data asta destinul ( spun unii) nu te mai doboara.. Pana la urma ceea ce nu te omoara te intareste si scapi... de la banalitate
Cum spuneam...
Cand toti gresim...
Cand am pornit la drum nu am stiut incotro mergem si daca vom ajunge undeva... Am plecat impreuna si au fost lacrimi si zambete in drumul nostru, fericire, tristete, dar eram noi, acum mergem impreuna si mergem.... Doar mergem... Eu nu mai pot sa plang, sau sa rad, sunt prea inghetat de tot ce am intalnit in drumul meu, am obosit sa imi caut perfectiunea, cand am plecat la drum....
Mergem, continuam sa mergem, o facem din obisnuinta, din simplul motiv ca mergem impreuna, si drumul nostru e tot mai greu si idealurile mele au murit, acum ne privim doar in oglinda, nici unul dintre noi nu mai are timp si nici dorinta sa priveasca in abisul in care candva ne scufundam in mister si karma,
Mergem tot mai greu... Si nu mai pot sa fiu eu.
Ieri ti-am cerut sa poposim si pot sa vad si eu cerul si padurea ce ne inconjoara, sa vad apa ce vine din muntele asta dur de piatra veche, dar tu ai continuat sa mergi... Am incercat sa imi misc picioarele obosite, am incercat sincer...
Dar nu am putut, parca de ieri au trecut luni de zile, minute si minute sa visez in vag la un ideal ce nu imi mai apartine.
Am iubit mereu soarele si razele lui, lumina lui si caldura lui, dar azi am revazut luna, si m-am am simtit iar dorinta sa merg.
Doamne! Ce frumoasa este luna, ce fricoasa este, se ascunde de privirea mea si suspina cand priveste in sufletul meu. raza de luna trece fara sa altereze noaptea nu o face sa fiarba si nu o face nici sa inghete. Nu ma doboara si nu ma seaca de viatza si de energie. Am iubit mereu soarele, am dorit sa fiu din acelasi atom ca si el, dar m-am chinuit prea mult si in loc sa iau foc am devenit stanca goala roca dura, suflet gol....
Nu stiu de ce, dar toti gresi , o facem fara sa fim capabili sa rationalizam....
De ce?
Vreau sa merg pe luna!!!
Se face deja o saptamna, sunt la casa mea acum :P sunt baiat mare mare !!!
Poza asta spune simplu Sitges, Cataluña España :D
Speram .... e tot ce ne'a mai ramas.... fac din vise sfaramate dorinte aprinse, si din privirea ta o viata intreaga. simt viata pentru ca in ochii tai plang sugrumate idealurile mele, iubesc.... sau poate, nu. si in buciumul asta infernal tu refredonezi o balada, ce imi strapunge sangeros timpanele, le vindeca totusi, iar ma simt intr'o agonie totala alaturi de tine, iar daca vars o lacrima o fac din dragoste si nu din durere. degetele dale pulseaza adanc un pian, un pian ce loveste in tot universul.
tremur. te simt. te iubesc!
tremur. te simt. te iubesc!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
