Aseara priveam … priveam fara sa imi dau seama ca ma uit la apus. Apusul unei sperante.

Stiu ca si tu ti-ai dorit sa iubesti sa privesti necunoscutul ca pe ceva normal din viata. Dar uite ca visele noastre tind spre moarte mai devreme decat le era scris sa moara.

Vezi? Murim si nu iti dai seama ce lasi in urma, daca o sa verse cineva o lacrima sau daca o sa zambeasca…

Simti? Cineva te iubeste si totusi nu esti acea persoana sigura pe care o cunosteam… iti este frica sa iubesti iar.

Nu plange si nu te infiora iar, sincer, nu am vrut …. Eu nu mint … spun doar ce te doare …

nu mai cauta sa fi apreciat de cei din jur … daca tu te consideri ok, esti cu adevarat apreciat, invata sa mirosi o floare si bucurate de viata ca poate maine o sa iti urmezi sperantele si nu cred ca o sa iti placa acolo. Singur impreuna cu tine fara vise dar cu multa imaginatie.


3 comentarii:

danaiela spunea... octombrie 31, 2009 11:54 p.m.

tu sigur nu te-ai gandit la mine cand ai scris asta? ca despre sufletul meu ai scris acolo...

suflet corupt spunea... noiembrie 01, 2009 12:31 a.m.

:) of mami

Anonim spunea... noiembrie 16, 2009 11:21 p.m.

imi place mult ultima parte cu ''floarea'' :P si structura oximoronica ''singur impreuna'' :P nice

Trimiteți un comentariu