trandafir albastru

Fumul de tigare se ridica in cercuri desupra cafelei, soarele mediteraneean imi trimite raze cu iz catalán iar hamacul asta ma poarta in aer precul un vas cu panze pe valurile marii.

Imi e mai usor sa gandesc aici si sa fiu mai inspirat, sa traiesc noi momente sa le retraiesc pe cele din dealurile subcarpatice, imi este bine aici, imi face bine sa gandesc singur, sa plang si sa rad. Au murit sentimente si au inviat dorinte si s’au nascut pasiuni, a putrezit ura si discordia.

Dar azi… este ceva nou in viata mea, soarele se scalda acum in parul lui si nu in al meu, cafeaua are gustul lui iar fumul tigarii este acum dublat de fumul tigarii lui. Chipul lui se contureaza precum un ocean de simturi, parul il sufla briza unei marii istorice, buzele si ochii ii sunt pline de pasiune.

Chiar si hamacul este acum pentru doua persoane ce adorm una cu capul pe umarul celelaltei.

Multumesc providenta. Multumesc unui strain in lume ca a deschis drumuri presarate cu petale dintr-un trandafir albastru.

Multumesc A.